Cât de deschis ar trebui să fie oare un centru de plasament? Până unde se întinde nevoia de a apăra intimitatea copilului prin măsuri de plasament și de unde începe să devină abuzivă?

Am fost la Centrul „Robin Hood” din Sectorul 4, în data de 2 martie. Așa cum am scris aici, nu m-au lăsat să intru, am anunțat că voi reveni a doua zi, 3 martie. Astăzi am ajuns la ora 10, cum stabilisem. Deși notificasem DGASPC încă de prima dată că voi fi însoțit de 2 consilieri, aceștia au fost opriți la poarta instituției, din ordinul d-nei Ungureanu, director general DGASPC Sector 4.

Am insistat timp de 20 de minute să li se permită accesul, având nevoie de ei pentru suportul juridic și de asistență socială, dar fără succes. Motivul trece fără probleme de linia ridicolului – ”dacă veneați cu 100 de consilieri, probabil copiii n-ar mai fi avut loc în centru și ar fi trebuit să îi scot în curte, în frig”. 

După ce am intrat în centru, pe tot timpul discuției cu personalul am fost însoțit de un domn cu o cameră ce mă urmărea și mă înregistra oriunde mergeam. De asemenea, un alt aspect interesant este că, deși ieri mi-a fost refuzat accesul în centru pe motiv că erau prea puțini copii prezenți, numai 13, astăzi am putut să stau de vorbă doar cu 11 copii din efectivul de 33. Nu știu unde erau restul ori dacă, într-adevăr, erau plecați, dar odăile lor erau goale. Paturile erau făcute, era o ordine perfectă, dar cuibul era gol.

Din declarațiile personalului cu care am stat de vorbă, mi-au făcut o impresie favorabilă șefa de centru, instalată în funcție acum un an, și doamna psiholog, care se află în instituție din anul 2005. Chiar dacă cea dintâi a refuzat să comenteze sancțiunile disciplinare primite de predecesoarea sa în funcție, cea de-a doua este cu siguranță o memorie vie a tuturor lucrurilor ce s-au întâmplat în centru în ultimii 18 ani. Printre care un caz tragic de deces, petrecut în urmă cu doi ani, și o serie de cazuri delicate, dintre care unele sunt în continuare pe rolul instanțelor de judecată, altele au fost clasate din diferite motive.

E drept, nu îmi pot forma o opinie decisivă după ziua petrecută astăzi în ”Robin Hood”. Pe de o parte mai multe persoane care doresc să rămână în anonimat îmi vorbesc de nereguli foarte grave în această clădire, printre care violențe fizice repetate, sub răspunderea unuia dintre angajați. Ele sunt negate de personalul centrului și de copiii cu care am stat de vorbă. La centrul de primiri urgențe băieți, ce funcționează la parterul clădirii, din cei 8 copii aflați în plasament rezidențial, am putut vorbi doar cu 3. Copiii cu probleme mai grave nu erau de văzut, fiind, poate din întâmplare, plecați tocmai azi.

Singura concluzie pe care o pot trage deocamdată este că se depun niște eforturi considerabile din partea conducerii DGASPC Sector 4 de a face instituția cât mai opacă. Unde sunt ceilalți copii ce nu erau prezenți astăzi în centru? Fac parte toate investigațiile și informațiile despre abuzurile din acest centru dintr-o conspirație împotriva DGASPC-ului? Încă nu mi-e clar, dar adevărul va ieși la lumină în cele din urmă.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *