Congresul extraordinar al Uniunii Salvați România
Poiana Brașov, 28 octombrie 2017

Vă mulțumesc, dragii mei, vă mulțumesc pentru că ați venit, vă mulțumesc pentru că suntem împreună, pentru că vom duce USR mai departe în această poveste minunată care ne-a adus împreună în Parlament, în consiliile locale, în CGMB, în campaniile alegerilor parțiale. Vă mulțumesc că suntem împreună și că mergem mai departe vii, puternici și uniți.

 Mă gândeam, în timp ce Dan Barna își susținea excelentul lui discurs - în care am admirat capacitatea lui de sinteză, de integrare de idei și pentru care îl felicit - la ce a însemnat frica în societatea românească și ce înseamnă acum frică. Mă gândeam la cât de timorați sunt în continuare oamenii în România, cât de conformiști au rămas ei în multe, multe privințe. Cât de convenabil li se pare unora să rămână în această atmosferă cenușie, gri, în care statul de drept e cotropit, e îngenuncheat, în care instituțiile statului sunt captive unor clientele politice, unor firme de casă, unor rețele de fagocitare a deciziei și a banului public. În toată această lună cât a durat campania electorală internă am fost în filiale, am fost în județe, am fost în orașe unde avem candidați și am văzut cât de greu e să ieși în stradă și să protestezi, cât de nelaîndemână e să spui că te opui, cum te duci mai bine să-ți faci cumpărăturile de week-end, să-ți plimbi copiii prin parc și să-i asiguri copilului tău meditații și pregătire pentru un liceu care e din ce în ce mai prost pregătit, cu o pregătire din ce în ce mai slabă.

 Și mi-am amintit de acel moment din 1989, din decembrie, când am ieșit în Piață Română cu familia mea și am strigăt „jos comunismul” și mi-am amintit ce frică mi-a fost atunci și ce frică ne era tuturor celor care demonstrau față în față cu Miliția, cu Armata, cu Securitatea. Și mi-am dat seama atunci că în momentele când ne este frică, facem istorie. Mi-am adus de noiembrie 1996, când Emil Constantinescu câștiga funcția de Președinte al României din partea Convenției Democrate, cum am ieșit în Piața Universității și am început să clamăm victoria opoziției, victoria democrației în România. Aveam sentimentul că am câștigat pentru totdeauna în lupta politică cu forțele retrograde, cu menținerea unui control al administrației publice de către vechea nomenclatură, transformată peste noapte într-o clientelă bine plătită. Și am văzut cum încet, încet, Convenția Democrată s-a lăsat cuprinsă de molima adecvării la mediul politic. O soartă care face toate partidele politice să preia forma vasului, să se contamineze de un conformism ambiant, să devină ca ceilalți, să devină un epsilon în viața românească, ne-necesar, superfluu și de prisos, și apoi să plece acasă,

 Vă cer tuturor să nu plecăm acasă, să rămânem în USR și să facem din USR ceea ce speranța oamenilor din România ne-a cerut consecvent, decisiv, de fiecare dată, cu același glas de 27 ani, să facem opoziție în România și să aducem în România principiile și valorile statului de drept, ale respectului reciproc.

Vă cer să nu devenim ca ceilalți, să avem înțelepciunea ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să fim înțelepți, să fim uniți, să folosim toate instrumentele cu care putem duce mai departe votul celor 700.000 de cetățeni  care ne-au trimis în Parlament. Să ne facem datoria, să fim acolo și să le purtăm vocea, să folosim această diversitate pe care o avem între noi, oameni care suntem pregătiți, școliți, inteligenți, creativi, puternici. Suntem adevărate caractere și putem să articulăm limpede acest mesaj,

Putem să spunem tuturor partidelor politice din România că au eșuat, în cotropirea administrației centrale și locale, într-o încrengătură de interese sordide și meschine în care cetățeanul din România nu se mai simte în nici un fel reprezentat. Să le spunem oamenilor că suntem acolo  să îi apărăm și să le purtăm vocea, să folosim această diversitate pentru a articula o activitate coerentă și puternică.

 Să depășim conflictele dintre noi, izvorâte din temperament, din caracter și din convingeri proprii pe care va trebui să le lăsăm la intrare atunci când intrăm în instituțiile publice în care îi reprezentăm pe oameni. Să ne dotăm cu această identitate doctrinară la care ați contribuit mulți dintre voi, care se numește „USR Viu” și care ne dă în sfârșit o carte de vizită politică în raport cu celelalte partide politice din UE, în raport cu pretențiile și orgoliile liderilor noștri.

 Haideți să facem ca USR să nu fie o poveste despre oameni, despre unii oameni. Să fie o poveste despre valori și principii, pentru că numai in felul acesta USR nu va mai fi despre grupări, despre cercuri, despre tendințe care apără pe unul sau pe altul, ci va fi o platformă comună doctrinară pe care să o putem apăra și pe care să o putem defini. Sa stabilim ce face fiecare dintre noi, care este mandatul fiecăruia dintre voi, cum poate aduce fiecare dezvoltarea politicilor publice ale USR. Să lucram pe termene, pe obiective și livrabile. Să dăm tuturor sentimentul de forță, ca atunci când am intrat în Parlament cu 9%.

 Vreau să-i aduc un omagiu lui Nicușor Dan, care a făcut posibilă această construcție politică. Este omul care a luptat 10 ani în București pentru ca patrimoniul istoric al orașului să nu fie calcat în picioare, pentru ca administrația publică să fie mai transparentă, mai accesibilă cetățeanului. Vreau să-i mulțumesc pentru că a făcut pentru București mai mult decât a făcut Primăria Capitalei. Îi mulțumesc pentru că a dat în judecată Ministerul Culturii, că a dat în judecată miniștri ai Culturii care, de dragul unor avantaje sau al unor interese obscure, au permis să fie călcate în picioare monumente istorice clasate.

 Când mi-a propus să candidez pentru USR, am acceptat pentru că mi-am dat seama că exista o convergență între tot ceea ce făcusem ca ministru al Culturii, între tot angajamentul meu în favoarea unui serviciu public, în serviciul artiștilor independenți, și acest partid tânăr, izvorât din stradă, un partid al adevărului, un partid al convingerilor. Am acceptat această invitație pentru că era singura care mă făcea să duc mai departe experiența administrativă. politică, civică, de negociator în procese dificile, în mandate complicate, când am reprezentat Romania într-una din cele trei capitale ale Uniunii Europene, la Luxemburg, unde se desfășurau, câte trei luni pe an, Consilii europene importante - Consilii de afaceri generale, de justiție și afaceri interne, de mediu, unde câte 27 de miniștri veneau cu agende complicate și cu mandate sofisticate care trebuiau puse de acord. Mi-am dat seama că experiența de negociator pe care am dobândit-o atunci când am introdus Roșia Montană în lista indicativă UNESCO și când am creat premisele ca acest sit natural și cultural să devină o vedetă a României pentru patrimoniul mondial va putea beneficia acestui partid.

 Mi-am dat seama că, atunci când intru în USR vor veni alături de mine reprezentanți ai artei independente, cu o formă de protest nouă, artistică, care dă expresie conștiinței civice, celor mai avansate forme de conștiință civică și de protest politic, care se exprimă în stradă, prin gestul artistic, prin felul în care gestul artistic traduce protestul politic. Nu mai târziu decât ieri, un artist a protestat în piața publică și a făcut un gest de iertare cu ocazia unei vizite oficiale in România, pentru toate victimele Holocaustului și pentru toate victimele Securității comuniste, făcând o jertfă de bani și de sânge, o jertfă care pentru evrei constituie iertarea supremă. Care a fost reacția autorităților românești? Alexandru Solomon a fost ridicat de jandarmerie, a fost dus la poliție și a fost băgat în spitalul de psihiatrie. Acest gest de iertare și de protest a primit același tratament ca în epoca Ceaușescu – psihiatrizarea.

 Haideți să recunoaștem că, în multe privințe, frica ne înconjoară în continuare, conformismul, comoditatea. Soluțiile personale sunt cele care ne ghidează viața de toate zilele. Câți dintre noi avem curajul să protestăm în stradă, câți dintre noi vom refuza să ne acomodăm cu mediul ambiant, câți dintre noi vom deveni părtași la diversele propuneri de compromis care se ivesc si care ni se oferă? Vreau ca USR să meargă mai departe fără compromis, cu o identitate proprie, care nu e nici de stânga, nici de dreapta. Pentru că stânga a fost o etichetă cu care oamenii simpli din această țară au fost abuzați, au fost violentați, au fost mințiți și au fost reduși într-o formă de sclavie. Iar dreapta este o etichetă cu care alte partide i-au mințit pe antreprenori, pe comercianți, pe IT-iști, le-au promis o viață mai bună, i-au antrenat pe calea compromisului, au încercat să-i introducă într-o clientelă politică. Haideți să fim acel partid care dă o expresie politică tuturor acestor oameni abuzați, umiliți, mințiți, haideți să fim acel partid care dă expresie doctrinară, care asigură reprezentare parlamentară tuturor oamenilor din această țară.

 Nu există două Românii, nu există o Românie săracă și o Românie bogată. Există o singură Românie care a fost îngenuncheată, care a fost violată, care a fost abuzată, care este umilită, care este aruncată la periferia Uniunii Europene, căreia i se promit compensații imaginare, halucinante, halucinogene, căreia i se vorbește despre trecutul ei mioritic, mistic, dacic, care e băgată într-un buzunar al politicii internaționale, care este scoasă din jocurile importante de decizie din Uniunea Europeană, care este antrenată pe o pantă a resentimentului, pe o pantă a unui joc perdant. O Românie care ar trebui să rămână în continuare închistată în frică: în frica de modernizare, în frica de a juca in liga I a Uniunii Europene, în nucleul dur de decizie; o frică socială, o frică economică, o frică identitară. Nu ne este frică, nu avem de ce să ne fie frică. Mai jos nu putem ajunge, am ajuns la fundul sacului. Mai departe de Siberia, cum spunea un film al lui Mihalkov-Koncealovski, nu vom putea ajunge. Suntem deja în Siberia, e frig, ninge. Suntem într-o perioada de îngheț al energiilor vii ale acestei țări. Copiii ne pleacă, nepoții ne vor pleca. România se află în ruină. Singurul nostru gând e să ne pregătim copiii cu meditații private, să-i dăm la școli private și să-i dăm la universități din străinătate. Haideți să nu acceptăm acest tratament.

 Am venit să reformăm sistemul public din România. Credem într-o administrație publică transparentă și eficientă. Credem că USR este axa politicilor de modernizare, credem că USR este axa care va aduna la un loc toate acele grupări, mișcări, asociații, organizații care au resurse puternice de oameni și de idei și care vor să vină laolaltă alături de noi, în acest ceas al doisprezecelea, să ne adunăm și să creștem împreună lăsând orgoliile la o parte. Credem că Platforma România 100 poate aduce o contribuție decisivă la această modernizare. Credem că partide locale, modernizatoare, ne pot ajuta și pot veni cu noi. Credem că organizații civice ne pot sprijini în continuare, ne pot da idei și ne pot face să creștem bine împreună, organic, așa cum trebuie. Credem că trebuie să lăsăm la o parte tot ceea ce ne divide, tot ceea ce ne-a frământat până acum. Credem că trebuie să uităm de contestații, de atacuri, de recursuri, de plângeri, de petiții interne. Credem că putem crește în continuare. Credem că putem fi uniți și puternici mai departe. Credem că, începând de astăzi, USR intră într-o nouă poveste, în povestea unui partid puternic, mare, un partid conștient de miza pe care o are în fața lui, de răspunderea pe care o are în urma lui. Credem că vom fi în stare să onorăm această răspundere, să creștem această miză. Credem ca vom fi din ce în ce mai mulți. Că vom dezvolta organizațiile teritoriale.

 Putem elabora un ghid al filialelor locale pentru că știm cum se face extinderea unei organizații, știm cum se începe de la zero. Știm să mergem în consiliile locale, să urmărim dezbaterile publice. Știm să urmărim cum se alocă contractele de achiziție publică. Știm să umblăm în SEAP și să verificăm cum se fac aceste atribuiri. Știm să-i interesăm pe cetățeni în proiecte mici, în proiecte de interes cetățenesc și local, de interes civic. Știm să-i obișnuim cu ceea ce am făcut până acum. Știm să pornim de la proiecte mai mici, de interes local, astfel încât încet, încet să sădim într-o populație umilită, abuzată, înfricoșată, conformistă, mesajul politic.

 Știm să vorbim despre anticorupție, despre buna administrare a banul public, știm după aceea să le explicăm ce înseamnă echilibrul puterilor în stat, ce înseamnă respectarea independenței justiției, ce înseamnă apărarea democrației. Știm să-i familiarizam, încet, încet, cu mesajele cu adevărat politice, cu care se vor obișnui și grație cărora vor putea ridica în sfârșit capul. Vor putea să simtă că sunt demni și liberi și că această libertate este exprimată de USR. Această libertate care a fost călcată în picioare, pentru care au murit oameni, pentru care alții au fost umiliți, au fost abuzați numai noi știm să o apărăm în continuare, dar trebuie să-i învățăm și pe alții ce înseamnă să depășească frica, să intre în zona morală a responsabilității  față de ei înșiși, față de familiile și copiii lor, față de comunitățile lor.

 Să aducem un nou sentiment al comunității, al atitudinii cetățenești, să explicăm oamenilor că nu trăiesc singuri, că blocul este o adunare de oameni, de familii, de interese legitime, de nevoie de spațiu public și urban, de coabitare civilizată, morală, igienică, sanitară, frumoasă. Că nu face fiecare legea în țara lui, așa cum dorește o oligarhie politică, clientelară, coruptă. Că există mecanisme constituționale, instituționale, politice, judiciare care stabilesc dreptatea în această țară. Că oamenii pot să ceară dreptate, pot să ceară reprezentare, pot să ceară demnitate.

 Că noi în USR avem toate mecanismele statutare să ne rezolvăm îndoielile, incertitudinile, rivalitățile, concurențele. Că aceste instituții din interiorul USR sunt suficiente, că ele funcționează, că sunt făcute din oameni faini, din oameni care știu ce vorbesc, că aceste instituții lucrează și ziua și noaptea, și la 8 dimineața și la 12 seara, că le putem acorda încredere, că ele ne reprezintă. Că dincolo de fiecare dintre noi, ca membru USR, există niște organisme statutare al căror echilibru și funcționare este reglementată de statutul USR. Că acest statut, care cu siguranță poate fi ameliorat, este deja funcțional. Că suntem partidul cel mai democratic din România, un partid în care fiecare membru are o părere, fiecare membru și-o exprimă, în care niciun membru nu se lasă călcat în picioare de vreo conducere sau de vreun lider informal. Un partid al dreptății, un partid al democrației, un partid viu, un instrument politic de aur pe care viitorul președinte îl va avea la dispoziție.

 Un partid de dat ca model oricăreia din țările din fostul bloc comunist. Un partid așa cum mi l-am dorit. Un partid care merge mai departe, un partid care nu se teme de libertate, de libertatea de opinie, de exprimarea ei, de comunicare, de părere, de contestare. Dar un partid care își recunoaște organismele, își recunoaște Biroul Național, își recunoaște Comitetul Politic, își recunoaște Comisiile de Arbitraj, își recunoaște președintele. Un partid care este mândru de felul în care funcționează, un partid care va crește, care se va extinde, organic, un partid care nu va putea fi oprit, un partid care îi va reprezenta pe toți cei care nu au reprezentare. Un partid care îi va face pe toți românii umiliți să ridice capul și să spună sunt român și sunt reprezentat, sunt român și mă duc la vot, pentru că am cu cine.Un partid pe care ni-l dorim cu toții. Un USR viu, puternic și unit.

Mulțumesc.

Categorii: USR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *