De ce nu mai poate continua actuala procedură parlamentară privind propunerea de revizuire a Constituţiei iniţiată de Coaliţia pentru Familie.
Despre Decizia Curţii Constituţionale nr. 431/2017

I. Ce s-a întâmplat
Totul a început pe 23.05.2016, odată cu depunerea la Senat a iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a art. 48 alin. 1 din Constituţia României. Iniţiativa a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului pe 7.06.2016 şi a fost trimisă Curţii Constituţionale pentru verificarea respectării dispoziţiilor constituţionale privind revizuirea legii fundamentale. Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 580/2016, constatând că iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată “Lege de revizuire a Constituţiei României” îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 150 şi art. 152 din Constituţie.

Iniţiativa legislativă de revizuire a Constituţiei a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului cu nr. L 569/2016 şi a fost demarată procedura prevăzută de Regulament, iniţiativa fiind trimisă comisiei juridice şi comisiei de constituţionalitate pentru raport. În raportul comun al celor două comisii se precizează expres: „În consecinţă, Comisia pentru constituţionalitate, libertăţi civile şi monitorizare a executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări supun spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului, raportul comun de admitere a propunerii legislative. În raport cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor constituţionale şi urmează a fi supusă votului plenului Senatului, potrivit art. 151 alin 1 din Constituţia României, republicată […]” (Adresa 569/3.11.2016).
Drept urmare, propunerea legislativă a fost înscrisă pe ordinea de zi a Senatului în 7.11.2016.
Toate bune şi frumoase până la acest punct, dar aceleaşi două comisii au revenit la începutul anului 2017 asupra procedurii şi au recomandat Biroului permanent al Senatului, pe de o parte, să scoată propunerea legislativă de pe ordinea de zi a plenului şi să o transmită Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, deoarece propunerea legislativă nu urmează circuitul specific al legilor organice şi ordinare şi, pe de altă parte, să sesizeze comisia pentru regulament şi comisia pentru constituţionalitate să elaboreze şi să prezinte în regim de urgenţă propuneri de modificare a Regulamentului Senatului şi a Regulamentului activităţilor comune ale celor două Camere privind procedurile referitoare la parcursul de legiferare a iniţiativelor de revizuire a Constituţiei (vezi Adresa nr. 163/1.02.2017).

Pe data de 6.02.2017 Biroul permanent a aprobat prin hotărâre recomandarea celor două comisii şi pe data de 8.02.2017 plenul Senatului a aprobat prin vot transmiterea iniţiativei către Camera Deputaţilor, ca primă cameră sesizată.

Ca urmare a acestor bâlbâieli de procedură, iniţiativa de revizuire a Constituţiei a ajuns la Camera Deputaţilor, unde a urmat parcursul legislativ prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaţilor. A fost înregistrată la Biroul permanent, a fost trimisă spre raport şi avizare comisiilor de specialitate, a fost înscrisă pe ordinea de zi şi adoptată în data de 9.05.2017. Aşadar, fiind adoptată propunerea de revizuire de Camera Deputaţilor, a fost (re)trimisă Senatului pentru a se pronunţa asupra acesteia, de această dată în calitate de a doua cameră sesizată. Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere păstrându-se numărul iniţial de înregistrare L569/2016, fiind transmisă din nou comisiilor de specialitate pentru avize şi raport.

II. Greşeala

În timp ce propunerea legislativă se afla în dezbatere la Camera Deputaţilor, în data de 18.04.2017 Senatul şi-a completat Regulamentul stabilind o ordine de sesizare a camerelor pentru propunerile de revizuire ale Constituţiei, Camera Deputaţilor fiind considerată prima cameră sesizată. Uniunea Salvați România a atacat aceste dispoziţii la Curtea Constituţională şi, în Decizia nr. 431/2017 din 21 iunie 2017, instanţa de contencios constituţional a constatat:

  1. Se încalcă principiul bicameralismului perfect care se aplică procedurii de revizuire a Constituţiei – ca atare este neconstituţională prevederea care instituie o anumită ordine de sesizare a Camerelor, Camera Deputaţilor dobândind valenţe de primă Cameră sesizată, iar Senatul de Cameră decizională
  2. Se încalcă principiul autonomiei regulamentare atunci când Senatul stabileşte în propriul regulament reglementări care vizează desfăşurarea activităţii Camerei Deputaţilor sau a activităţilor comune celor două Camere ale Parlamentului – ca atare sunt neconstituţionale dispoziţiile care stabilesc competenţa Camerei Deputaţilor de primă Cameră sesizată în privinţa iniţiativelor de revizuire a Constituţiei şi, pe de altă parte, proceduri care aparțin competenței Camerelor reunite ale Parlamentului.

În opinia Curţii, „în privinţa iniţiativei de revizuire a Constituţiei, legiuitorul constituant a păstrat procedura parlamentară aplicabilă acesteia încă din anul 1991, astfel cum aceasta a fost concepută de legiuitorul constituant originar. Or, astfel cum s-a arătat, această procedură era similară cu cea de adoptare, anterior anului 2003, a legilor organice şi ordinare, iar elementele de similitudine se identifică şi în privinţa modului de sesizare a Camerelor, a procedurii de mediere şi a celei de divergenţă, dacă prin mediere nu se ajunge la un acord. Această procedură nu presupunea stabilirea unei prime Camere sesizate şi a uneia care decidea, consecutiv pronunţării primeia, în mod definitiv, sesizarea Camerelor fiind lăsată la libera apreciere a iniţiatorului.”.

Mai mult, Curtea a precizat foarte clar că „nu există niciun motiv ca, prin intermediul regulamentului parlamentar, să se conceapă în privinţa procedurii de revizuire a Constituţiei o nouă filozofie a sesizării Camerelor după modelul art.75 şi următoarele din Constituţia revizuită sau împrumutând elemente din cadrul acestei proceduri. Din contră, procedura parlamentară de revizuire a Constituţiei este una distinctă, cu un regim juridic propriu, diferit de cel ce caracterizează bicameralismul diferenţiat aplicat în privinţa legilor organice şi ordinare.

III. Problema de drept

Cunoscând, aşadar, evenimentele în derularea lor, având în vedere dispoziţiile constituţionale în vigoare şi analizând conţinutul Deciziei nr. 431/2017 a Curţii Constituţionale, problema de drept care trebuie rezolvată poate fi formulată după cum urmează: În condiţiile în care Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională o dispoziţie care instituie o anumită ordine de sesizare a camerelor în procedura de revizuire a Constituţiei, continuarea procesului legislativ în Senat ca a doua cameră sesizată respectă decizia Curţii Constituţionale, respectiv dispoziţiile constituţionale ale art. 150 şi 151?

Răspunsul la întrebarea de mai sus este unul simplu: NU. În condiţiile în care deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial, continuarea de către Senat a actualei proceduri legislative de revizuire a Constituţiei în calitate de a doua cameră sesizată nu respectă dispoziţiile constituţionale în vigoare.

Dacă Senatul adoptă această propunere legislativă în calitate de a doua Cameră sesizată se vor aplica dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, conform cărora: În termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra acesteia, prevederile art. 20 şi 21 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea reexaminării legii de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Astfel, Curtea Constituţională va trebui să constate din oficiu că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuirea Constituţiei de către Senat în calitate de a doua cameră sesizată întrucât procedura de adoptare a propunerii legislative s-a derulat fără să ţină cont de Decizia Curţii Constituţionale cu privire la Regulamentul Senatului. O astfel de soluţie este corectă prin raportare la dispoziţiile constituţionale din art. 147 alin. 4 raportat la art. 147 alin. 1. În plus, fiind vorba de o procedură legislativă în curs pentru o propunere legislativă care trebuie dezbătută în ambele camere conform Constituţiei, putem să considerăm fără a greşi că ne aflăm în situaţia unor facta pendentia şi nu a unor facta preterita.

Într-un asemenea caz, întrucât legea de revizuire a fost adoptată fără respectarea dispoziţiilor privind revizuirea ar trebui reluat tot procesul legislativ, fiind necesară o nouă depunere a iniţiativei cetăţeneşti conform dispoziţiilor constituţionale şi ale Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetățeni.

IV. Ce este de făcut?

În acest moment, pentru a reintra în starea de constituţionalitate, Senatul trebuie să retragă din dezbaterea comisiilor raportoare propunerea de revizuire a Legii fundamentale adoptată şi transmisă de Camera Deputaţilor, ca primă cameră sesizată și să decidă cum să intre în starea de constituționalitate stabilită de Curtea Constituțională.

De aici încolo două variante sunt posibile: fie reluarea de la zero, adică de la etapa strângerii de semnături de către cetățeni, a întregii proceduri de modificare a Constituției, fie considerarea ca valabilă doar a sesizării Parlamentului cu inițiativa cetățenească, formal corect realizată în toamna anului 2016, dar greșit valorificată de parlamentari. Orice altă încercare sau subterfugiu, prin care s-ar continua în orice variantă și sub orice pretext o procedură pe care Curtea Constituțională a sancționat-o, ar avea consecința declarării neconstituționalității demersului în ansamblul său.

Prima variantă ar fi și cea mai corectă. În bicameralismul perfect, așa cum l-a numit Curtea Constituțională, respingerea unui proiect de una dintre camerele Parlamentului echivala cu respingerea definitivă a acelui proiect, care nu mai putea fi adus în discuția respectivei camere în decursul acelei sesiuni parlamentare. Ce altă semnificație decât respingerea proiectului ar putea fi dată bâlbâielii majorității politice din Senat, care prin vot a decis să se desesizeze de inițiativa cetățenească și să o trimită oriunde în altă parte numai să nu decidă asupra ei…

A doua variantă ar valorifica procedurile corect îndeplinite de cetățenii care au inițiat revizuirea și ar obliga parlamentarii coaliției PSD-ALDE să respecte regulile pe care Constituția le impune și nu cele pe care ei înșiși le doresc sau pe care le consideră mai facile.

Oricum ar fi, procedura ce se afla în curs de derulare până la decizia 431/2017 a Curții Constituționale nu mai poate continua. Parlamentul României trebuie să ia act de faptul că această procedură e compromisă și să acționeze în consecință.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *