Cea de a opta sesiune parlamentară, și ultima, a mandatului meu de senator din legislatura care se încheie a adus o serie de schimbări în ceea ce privește Legea Adopției dar și în viața noastră de zi cu zi. România, pe 14 septembrie, la început de an școlar, depășea pragul psihologic de 100.000 de cazuri de COVID-19.

SĂNĂTATE

Am asistat în ultimii ani la tragedii de proporții care puteau fi evitate dacă managerii instituțiilor publice ar fi pus un preț mai mare pe siguranța cetățenilor. În ultimii ani, din cauza instalațiilor electrice precare din clădirile spitalelor și-au pierdut viața nou-născuți și bolnavi și au fost răniți medici și asistente.

În incendiul de la maternitatea Giulești au murit trei nou-născuți, alți trei s-au stins la scurt timp din pricina rănilor suferite, iar alți cinci s-au ales cu vătămări grave. Cauza incendiului a fost un scurtcircuit produs la priza la care era conectat aparatul de aer condiționat.

În incendiul de la secția ATI a spitalului din Piatra Neamț și-au pierdut viața 12 persoane și au fost grav rănite alte 5. Incendiul a pornit tot din cauza stării precare a instalației electrice, curmând vieți și provocând durere familiilor celor decedați.

În data de 22 noiembrie a izbucnit un incendiu de la o lampă cu neon instalată într-o toaletă la Spitalul CFR din Cluj-Napoca. Din fericire, de această dată nimeni nu a fost rănit.

La 23 noiembrie, i-am cerut prin interpelare parlamentară Prim-ministrului Ludovic Orban ca, prin hotărâre de guvern sau prin ordine de ministru, să impună o verificare periodică drastică a tuturor instalațiilor electrice din toate clădirile instituțiilor publice din țară, cu implicarea răspunderii juridice a firmelor care fac verificarea, și să oblige toate instituțiile publice ca, în clădirile în care își desfășoară activitatea, să contracteze firme specializate pentru verificarea acestor instalații. Puteți citi interpelarea aici:

http://vlad-alexandrescu.ro/wp-content/uploads/2020/11/Interpelare-către-Prim-Ministru.pdf

Nu trebuie să mai moară nimeni din cauza nepăsării managerilor din instituțiile publice sau din lipsa de interes al Guvernului!

EDUCAȚIE

La începutul anului școlar, în contextul pandemiei de Coronavirus, sistemul educațional a experimentat timp de o lună o variantă hibrid de educație, în care jumătate dintre elevi mergeau două săptămâni la școală și cealaltă jumătate în următoarele două săptămâni.

Au existat situaţii cȃnd, din varii motive, unii pǎrinţi au decis sǎ-şi ţinǎ copiii acasǎ. Am susţinut posibilitatea ca alţi copii din grupa urmǎtoare sǎ poatǎ ocupa locurile vacante ale celor ce au decis sǎ rǎmȃnǎ acasǎ. După 15 octombrie, însă, în ciuda recomandării OMS, Guvernul român a decis să închidă complet școlile.

Flexibilitatea  trebuie sǎ defineascǎ planul în baza cǎruia se va reîncepe şcoala.

Pandemia nu ţine cont de normele imuabile impuse de unii şi alţii din Ministerul Educaţiei. Este nevoie de flexibilitate, de a putea gǎsi soluţii rapide care sǎ rǎspundǎ cȃt mai bine nevoilor de moment.

Pandemia ne-a arǎtat cǎ, dincolo de lipsa cronicǎ a dotǎrilor materiale din sistemul public (medicale, educaţionale, informatice etc.), inabilitatea de a veni cu soluţii rapide, absenţa unui mecanism suplu de decizie care sǎ nu se blocheze în dezordinea birocraticǎ, în rigiditatea ierarhiei au un impact nociv chiar mai puternic. Pandemia, ca orice situaţie de crizǎ majorǎ, cere rapiditate, pricepere decizionalǎ și, foarte important, flexibilitate.

Multe dintre lipsurile materiale nu se datoreazǎ absenţei banilor, ci incompetenţei decizionale. Ce se întȃmplă acum cu organizarea noului an şcolar, cu dotarea elevilor şi profesorilor cu tehnica necesarǎ, doar întǎresc aceastǎ idee.

PROTECȚIA COPILULUI

Sunt 3 ani de când îmi dedic o mare parte din activitatea mea de senator copiilor aflați în grija statului ori ignorați de acesta atunci când au nevoie. În jur de 9.000 de copii sunt lăsați anual în grija statului, potrivit Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție. Din cei aproximativ 54.000 de copii aflați cu măsura protecției speciale în 2018, numai 910 copii au fost adoptați.

La invitația Asociației Catharsis Brașov am participat pe 18 septembrie la dezbaterea despre adopțiile din România, unde am vorbit nu numai despre procesul greoi și birocratic al luării în adopție, ci și despre cifrele îngrijorătoare care sunt de actualitate. Drama copiilor abandonați în centrele de plasament trebuie să ajungă în atenția publicului.

Am vorbit despre dramele acestor copii, drame care sunt cuprinse și în cartea mea cu titlul „Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului”, Humanitas, 2019, în care povestesc experiența personală avută în numeroasele mele vizite în centrele de plasament din România și discuțiile pe diferite subiecte avute cu copiii centrelor. Realitatea crudă, de la firul ierbii.

Puteți urmări intervenția mea aici:

https://www.facebook.com/watch/?v=1214015158974900

Pentru a contribui la facilitarea procesului de adopție, am introdus un amendament la Comisia de Muncă a Camerei Deputaților care modifică art. 50 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, propunând introducerea unui nou aliniat, cu următorul cuprins:

„Cuantumul indemnizației lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, anterior adoptării copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 3,4 la valoarea indicatorului social de referință.”

În prezent, unii părinți adoptatori au poate o carieră de succes, au un venit decent, dar din momentul încredințării copilului, dacă intră în concediul de acomodare pentru un an, își pierd o parte semnificativă din venit. Cumva, sunt pedepsiți de stat pentru că vor să ofere o viață nouă unui copil abandonat.

În sprijinul acestor părinți adoptatori am depus acest amendament prin care cuantumul indemnizației lunare în primul an după adoptarea unui copil să fie apropiată de cel primit la nașterea unui copil.

Adopțiile trebuie încurajate și părinții adoptatori ajutați. Copiii abandonați au nevoie de familie, în sânul căreia să crească frumos, cu o educație adecvată! Legea adopției, care în octombrie zăcea în Parlament, în sertarele comisiilor de la Camera Deputaților, a fost adoptată în unanimitate și promulgată de Președintele României la data de 24 noiembrie, cu amendamentul de mai sus.

ALEGERI LOCALE

Am fost alături de candidații USR PLUS la alegerile locale. M-am deplasat fizic acolo unde mi-a fost solicitată prezența. M-am implicat activ în distribuirea mesajului „NOUL București”. Să ne aducem aminte ce am simțit în 2016 şi ce simţim acum. Lecţia zilei de 27 septembrie 2020 nu este doar despre victoria lui Nicuşor Dan, ci despre ce am putut, prin unitate, face prin votul nostru.

ALEGERI PARLAEMNTARE

Pe 5 octombrie 2020 m-am înscris în competiția internă pentru un nou mandat de Senator. Am candidat la alegerile interne din USR PLUS, care s-au desfășurat la începutul lunii octombrie, în speranța obținerii unui loc eligibil.

Când lucrurile încep să se schimbe în bine, când munca ta începe să dea roade, nu te opreşti, ci cauți să mergi înainte!

Prin cele peste 100 de proiecte legislative iniţiate şi în calitate de fost lider al grupului USR la Senat timp de două sesiuni parlamentare am reușit să pun pe agenda publică problema copiilor instituționalizați, am inițiat proiectul de lege care a dus la transparentizarea tezelor de doctorat și m-am luptat cu succes pentru ca artiștii să fie incluși în categoria antreprenorilor de toate felurile, atunci când aceştia au avut cea mai mare nevoie, în momentele dificile ale instituirii stării de urgență de la începutul acestui an. La nivel de partid, experienţa mea de ministru al Culturii s-a regăsit în programul de guvernare al USR.

Poziția 7 de pe lista USRPLUS nu mi-a oferit însă posibilitatea de a-i reprezenta din nou pe cetățeni în viitoarea legislatură, dar voi continua să mă implic în măsura în care o voi putea face. Programul meu politic, prezentat la acea dată, este disponibil în format pdf: https://rb.gy/bh0wa2

CULTURĂ

Am fost alături de artiștii independenți.

Aproape toți decidenții culturii în România s-au ferit să spună în ultimii treizeci de ani că artiștii sunt o categorie defavorizată. Vorbim de precaritatea comunităților rrome, a femeilor în anumite sectoare, a tinerilor după terminarea studiilor. Dar la nivelul discursului public, nimeni nu vorbește despre precaritatea condiției artiștilor, a unor oameni care nu pot trăi decât pentru a crea, pentru a face literatură și artă, pentru a da identitate întregii comunități din care fac parte. Precaritatea aceasta nu este neapărat socială (deși aceasta este o temă de discuție), ci, aș zice, existențială, sau mai precis esențială. Arta este în chip necesar o expresie la limita vieții, iar artiștii experimentează această limită în biografiile lor. Acestor oameni nu le-am recunoscut până acum nici măcar un statut. Un Statut al Artistului. Ei nutresc o devoțiune pentru creație. Onorăm această devoțiune cu sacrificiile ei necuantificabile și de cele mai multe ori anonime.

În urma nenumăratelor apeluri venite din domeniul cultural și a interpelărilor pe care i le-am adresat, Guvernul României a anunțat în luna noiembrie o schemă de ajutor de stat. Este destul de târziu, iar procesul pare să fie destul de îndelungat până când vor fi făcute efectiv plăți, dar important este că acest program de granturi a fost anunțat.

Am făcut un apel la toți actorii culturali independenți din țară să se pre-înscrie pe platforma https://www.culturadata.ro/registrul-sectorului-cultural/ – data limită: 25 noiembrie (prelungită ulterior, în urma apelurilor din societatea civilă, până pe 9 decembrie). Abia după acest termen, Ministerul Culturii urmează să pună în consultare publică actul normativ aferent schemei de ajutor de stat. Așteptăm mai multe detalii despre numărul de artiști și persoane juridice (Asociații, Fundații, Societăți Comerciale, PFA-uri) care s-au înscris în Registrul Sectorului Cultural și care vor fi etapele de acordare a granturilor.

Am salutat totodată și anunțul făcut de Primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, privind acordarea unui ajutor financiar pentru operatorii culturali independenți din zona artelor spectacolului din Capitală, precum și promisiunea de a continua un program de alocări financiare acordate galeriilor de artă. Am cerut administrației ca artiștii individuali să poată fi incluși și ei în acest program, nu numai companiile independente. În acest moment se lucrează la o Hotărâre de Consiliu General al Municipiului București, prin care să existe o bază legală pentru acordarea acestor ajutoare de urgență.

JUSTIȚIE

În această sesiune parlamentară am cerut în Parlament modificarea Codului Penal în sensul înăspririi pedepselor în faptele de trafic de persoane și de exploatare sexuale a minorilor.

Conform celui mai recent Raport al Uniunii Europene, publicat în 2018, România este pe prima poziție ca stat de origine a victimelor traficului de persoane la nivel european. 74% din totalul de victime sunt cetățeni români, iar 61% din victime sunt exploatate sexual.

Am lucrat alături de specialiști și am depus o lege pentru modificarea și completarea art. 154, 182, 210, 211 și 213 din Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, pentru a sancționa corespunzător legislației comparate și internaționale infracțiunile de trafic de persoane și exploatare a minorilor de orice fel! Astfel, dacă legea este adoptată de Parlament:

– va crește perioada de prescripție a răspunderii penale pentru faptele prevăzute la art art. 210 (trafic de persoane) şi art. 211 (trafic de minori) din Codul Penal

– obligarea la comiterea de fapte prevăzute de legea penală devine infracțiune

– crește de la 3 la 4 ani pedeapsa minimă pentru oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, împiedicându-se astfel condamnările cu suspendare;

– Crește de la 3 la 5 ani pedeapsa minimă pentru recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, împiedicându-se astfel condamnările cu suspendare;

– Crește la 7 ani de închisoare pedeapsa minimă atunci când fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (2) sau  în vederea exploatării sexuale a unui minor.

– Crește de la 3 la 4 ani pedeapsa minimă în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere.

Este prima dată când traficul de persoane ar fi definit cuprinzător în lege! Astfel, în baza modificărilor propuse, pedepse foarte mici și cu suspendare nu ar mai putea fi aplicate pentru acest tip de infracțiuni extrem de grave. Amintesc aici decizia recentă a instanței de judecată prin care condamnă la 1 an și 1 lună, cu suspendare, un bărbat de 39 de ani, căsătorit și cu 2 copii, care a recrutat o minoră de 14 ani pe care a scos-o din țară în baza unor documente de călătorie false și apoi a forțat-o să se prostitueze în Spania.