„Tânăr: (Povesteşte o situaţie în care a fost bătut de educatorii din centru pentru furtul unui telefon). A doua zi au spus aşa, mergem la [indică spitalul] la psihiatru ca să te cuminţeşti. M-am dus la doctorul [indică numele medicului psihiatru care a dat tratamentul] şi mi-a prescris, mi-a făcut un carnet de handicapat, acolo scria în fiecare lună ce medicaţie iau. Am început treptat cu medicamente timp de vreo doi ani şi jumătate şi eram o legumă.” Alexandrescu a decis să meargă să viziteze centrele de plasament din România, în urma unei dezbateri organizate la Senat în urmă cu câţiva ani, cu tineri care ieşiseră din sistemul de protecţie. „Erau nişte tineri care împliniseră vârsta de 18 ani, unii dintre ei reuşiseră să îşi continue studiile, alţii nu…S-au strâns şi ne-au povestit, ca de la om la om, ce au îndurat în perioada în care au fost instituţionalizaţi…fie în centre de plasament pentru copii şi adolescenţi, fie în asistenţă maternală. Mi-au povestit peripeţiile lor prin sistemul de protecţie al copilului din România”. „Din pricina faptului că am ascultat poveşti înfiorătoare spuse de aceşti tineri, am hotărât să mă documentez eu însumi încercând să intrtu în hăţişurile birocratice ale sistemului. E un sistem foarte netransparent, foarte ascuns, care se protejează mai mult pe sine decât îi protejează pe copii”.

Citeste mai mult: adev.ro/pqggj0


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *