Am fost astăzi în Băicoi, la Centrul de copii ”Rază de Soare”. Aici, din fericire, lucrurile stau mult mai bine decât în alte centre pe care le-am vizitat. O dovadă că, da, se poate!

În București, de exemplu, am dat peste cazuri în care două treimi dintre copii erau încadrați la o școală specială întrucât școlile generale voiau să scape de ei în orice mod. Dar aici lucrurile stau complet diferit. Toți cei 28 de copii urmează învățământul de masă. Ba chiar mulți dintre ei au rezultate bune și spun că nu vor să renunțe. Poate părea un lucru minor, dar pentru ei vital să beneficieze de un minim de educație până ce ies din centru.

Un alt aspect e dialogul pe care l-am avut cu personalul. De cele mai multe ori, în unele centre am senzația că au ceva de ascuns, se eschivează când pun întrebări inconfortabile, încearcă să grăbească plecarea mea ori chiar ar dori să nu vorbesc cu copiii fără ca ei să fie de față. 

Aici, în schimb, oamenii au fost deschiși și politicoși. Am participat chiar și la activitățile copiilor. Au avut un joc în care a trebuit să stau pe un scaun și să ghicesc ce interpretează. Rar ajungi să vezi atâta prezență și energie în astfel de locuri. 

Mai puțin fericite sunt cazurile lor, însă. Majoritatea au fost abandonați de părinții lor fie din cauza sărăciei extreme, fie din crasă iresponsabilitate, care nu i-au împiedicat pe părinții lor să facă alți copii, unii aflându-se tot în centre. E ușor de observat că toți acești copii nu-și doresc decât o familie iubitoare, dar nici nu știi cum să răspunzi acestei chemări uneori. 

Ce aș reproșa, totuși, ar fi că nu au destule activități vocaționale care i-ar mai scoate pe copii din presiunea regulilor centrului și din impresia acumulată că trăiesc închiși, dar și un anumit conformism față de unele tratamente psihiatrice care mi se pare că sunt prea grele pentru cazurile văzute. De asemenea, este cruntă lipsa din centru a unui psihoterapeut, dar niciun centru din țară nu are, din păcate. 

Voi continua și mâine vizitele în aceste centre și săptămâna viitoare. În final, sper ca prin acest tur de vizite să schițez un raport moral al situației copiilor aflați în măsura de plasament, care sunt încadrați în mod nedrept la școli speciale ori suferă din diverse alte abuzuri.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *