Știți cum ar trebui să arate un centru de plasament pentru copii? Unul în care copiii sunt ajutați să treacă peste greutăți, iar după ce ies, reușesc să se integreze în societate și nu ies mai rău decât au intrat.

Am fost astăzi pentru prima dată la un centru de plasament în regim privat, cel administrat de Fundația „Viață și Lumină” din București, Sectorul 1. Un centru în care statul este partener, atât prin contribuția unei părți din costul suportat pentru copiii plasați în sistemul public de protecție socială (1.000 lei), cât și prin alocația lunară de plasament (600 lei) vărsată de Consiliului Local. Finanțarea privată a centrului provine de la o fundație suedeză și din sponsorizări.

Trebuie să recunosc că primul lucru care mi-a venit în minte a fost despre miros. Pentru că mirosea într-adevăr ca o casă, nu a orfelinat, nu a un amestec între mâncarea gătită de dimineață, aer închis și miros de rufe.

Mai mult decât atât, condițiile în care stau copiii sunt destul de bune. Nu stau mai mult de 2-3 persoane în cameră, iar centrul este încăpător. Mă bucur să văd și că au haine noi, că li se oferă o alimentație sănătoasă și că au acces la o bibliotecă, calculatoare și internet. 

Cel mai important, acești copii beneficiază de un personal dedicat. Poți observa într-o singură vizită, doar prin modul în care interacționează între ei, dacă există cu adevărat încredere și o legătură emoțională. Vorbim aici de lucruri care nu se pot asigura nici prin legi, nici prin controale. 

M-a impresionat și faptul că tinerii beneficiaseră în chip vizibil de stomatologi și ortodontiști buni, ceea ce dovedește un angajament vizibil în favoarea lor. Desigur, tinerii au toți problemele lor sufletești, ivite din istorii personale dificile, întipărite într-un anume fel în inima lor. Prezența unui psihoterapeut și a unui psiholog e o condiție absolut necesară pentru recuperarea copiilor, victime ale atâtor traume, dar de care prea puțini beneficiază. Cei mici, în special cei veniți din alte centre de plasament, se bucură de o astfel de consiliere încă din primele zile și observ că ea dă într-adevăr roade. 

Am observat de asemenea că tinerii se află într-un raport firesc cu lumea din exterior, atât prin activități organizate de voluntari, prin ieșiri în oraș organizate de personalul centrului cât și prin relații firești cu prieteni și membri ai familiilor lor.

Iar centrul cuprinde și un corp de clădire unde locuiesc tineri cu măsura de protecție care au împlinit 18 ani, proveniți din centre sau din familii defavorizate care urmează o facultate sau muncesc. În mod normal, durata admiterii acolo este de 2 ani, dar și mai mult în cazuri excepționale, destul pentru a pune pe picioare o viață independentă. 

Ce pot spune, în concluzie, este că se poate. Dacă ai o finanțare adecvată, management eficient și personal dedicat, poți crea un model de succes pentru îngrijirea și integrarea copiilor abandonați, iar centrul administrat de Fundația Viață și Lumină este un exemplu de bune practici în acest sens. 

Voi continua să fac vizite și în săptămânile următoare. Mă bucur să văd și exemple pozitive, dar nu poți schimba un întreg sistem peste noapte. Schimbări importante se pot însă face și voi acționa pentru ele.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *